Vlade, nu te mai iubesc!

Iată a venit clipa în care ți-o pot spune cu sufletul răspicat și mutilat: Vlade, nu te mai iubesc! Ai zdrobit în mine totul, m-ai uscat, m-ai stors de tot ce aveam mai bun, mi-ai format un crater în mine…. mi-ai lăsat un vid în interior.

Pentru a câta oară, miroase a alcool și violență. Miroase a sentimente stinse, a indiferență majoră, miroase a trupuri sleite de puteri și a sfârșit. M-ai oprimat! M-ai ghilotinat! Ne-am transformat în doi sclavi și în doi străini. Mi-a mai rămas doar un pas, care e mai lung decât întreaga viață. Mi-a rămas ultima răsuflare, care ți-o voi dărui ție, călăul meu.

E adevărat, iubirea s clădește în timp. Pe chimie, un cămin nu construiești. Pe egoism, nu întreții o căsnicie. Uneori trebuie să bagi empatie și să-ți abandonezi sufletul în brațele celuilalt, ca să te salveze și să-l salvezi. Un „da” ferm nu garantează parcurgerea drumului vieții împreună.

Azi sunt goală de tot, azi nu mai am nimic în mine cu ce te-aș putea ierta. Azi sunt pustiită. Azi, îți zic ferm: Vlade, nu te mai iubesc! Auzi? Înțelegi? Nu te mai iubesc! Un „nu te mai iubesc” care miroase a alcool, curaj și emancipare de sub oprimarea ta.

Anunțuri

Urmăresc de ceva timp în mediul virtual bătălia crâncenă între două tabere de femei: femeile căsătorite și femeile single. Ambele categorii invocă argumente de tot genul în scopul de a-și demonstra și confirma supremația în raport cu cealaltă categorie de femei. De unde vin toate argumentele incisive, nu doresc să mă expun, este o chestiune individuală și să o lăsăm la aprecierea persoanelor competente.

Mie una nu-mi este clar de ce femeile căsătorite simt nevoia de a eticheta femeile single ca fiind niște curve-că de asta nu le-a luat nimeni, niște frustrate, eșuate etc. Totodată, nu-mi este clar de ce femeile single depun un efort considerabil pentru a demonstra că majoritatea femeilor căsătorite sunt nefericite și eșuate și nu au realizat nimic în viață cu excepția căsătoriei, că sunt niște supuse și sclave, că nu știu nimic altceva decât de a prepara o ciorbă și a șterge fundul la copii.

În fond, este relativism valoric sau lipsa de educație și a propriei deontologii. Mai știu că atâta timp cât te simți bine în postura pe care o deții, fie de femeie căsătorită sau femeie sigură, nu simți necesitate de a-ți demonstra supremația și valoarea, de a intra în defensivă nici vorbă. Exact în momentul în care propria postură îți devine povară și nu o poți stăpâni, exact în acel moment simți nevoia cumplită de a te raporta într-o manieră superioară la ceilalți care sunt diferiți de tine și care duc o altă viață.

Există femei singure cate te inspiră și îți lasă o urmă luminoasă, de la care ai ce învăța și care, spre marea mirare, chiar nu sunt niște frustrate și eșuate. Sunt femei pline de demnitate. La fel, există femei căsătorite care emană o luminozitate orbitoare, o gingășie supremă, femei care la fel te inspiră.

Configurațiile valorice diferă de la individ la individ. Pentru cineva a contribui la perpetuarea speciei umane constituie un pilon al propriului arsenal valoric, pentru altul nu. Pentru cineva a contribui la schimbarea cursului umanității prin invenții și recorduri, constituie o valoare.

Dragi femei, fiți în armonie cu sinele vostru, dar mai persus de asta, fiți sincere cu voi. Nu contează ce statut ai, contează cum îți porți acest statut, cel mai frumos e să-l porți cu demnitate și inteligență.

Tu cauți iubire și sentimente sublime, tu crezi în loialitatea oamenilor și reprezinți tabloul inocenței absolute. Eu reprezint marea și infinitul universului din tine. Sunt tipa care îți dă fiori când trece pe lângă tine, sunt aia pe care (cum ai zis tu) o cunoști înainte de a se căsători (cu toate că niciodată nu ne-am întâlnit-dar am înțeles substratul vorbelor), mai sunt aia care poartă pe deget verigheta pe care tu o urăști, mai sunt fata care ar fi dorit să-ți mângâie buzele bine plămădite și silueta trasă prin inel.

  Știu băiete drag, că ai în tine o lume întreagă, ai în tine universul afecțiunii.  Zâmbești suav, roșești și clipești din ce în ce tot mai des! Yes I know bebe, you get unconfortable araund me! Și jocul ăsta e atât de ademenitor și ispititor, încât nici doamna ta, așa „dangerous” cu îi spui, nu-l poate ignora. Știi ce se întâmplă când doi oameni predestinați se întâlnesc tardiv? Se întâmplă o nebunie ori o tragedie. Înțelege, că oricât de prestigioase ar fi aparențele, după ele se ascunde un abis. Eu îți cunosc abisul, l-am perceput din prima clipa, deoarece este reflecția abisului din mine. Ca și tine, vin acasă la domnul meu legal…. și încep a căuta iubirea. O caut prin toate colțurile prăfuite ale sufletului și inimii, prin tăcere și grai, prin liniște și zgomot, pe la miez de noapte și la răsărit de soare. În final, aud ecoul mut  de pe urma iubirii volatilizate și ecoul răsunător dinainte iubirii tale.

 

 

Cortina a fost dată la o parte! Tu ești aici, în locul lui…te zugrăvesc din iluzii fumurii. Te simt cu atingeri imaginare și te caut cu ochii închiși. Te sărut dulce și veninos, mă săruți până la sânge. Știi tu oare că marea din mine te adoră? Și că vreau să mă pierd în tine? Te voi căuta pe hol și îți voi zâmbi resemnat, uneori forțat. Îmi ești tare drag sufletului și inimii! Da, exact! Inimii și sufletului. Nu ochilor, nu raţiunii. Mă sfâşii şi mă încălzeşti. Poate va veni o zi şi vom rămâne în doi, cu sufletele noastre şi vom privi cu fericire cum ele joacă valsul iubirii. Poate va veni un timp când vom capitula în faţa circumstanţelor, ne vom face aripi şi vom zbura în văzduh. Azi, e doar resemnare!

Oh, nu știi tu oare că mi-ai sădit în inimă și suflet un nufăr? 

 water-lily-1219641_960_720

Ştii cum se izbeşte iubirea?

Ia zi, ştii? Îţi spun eu! Cu o viteză feroce şi te sfâşie în bucăţi, de te pierzi la marginea orizontului. Tu nu vezi ca nu-mi mai eşti mie? Credeam cu fervoare că vom pluti veşnic şi că ne vom îmbăta din vinul iubirii fără frânturi. Dar vezi tu, iubirea se izbeşte dacă i se decupează aripile. Da, dragul meu, eu te-am ridicat pe piedestal, eu şi te voi da jos. Vom şterge praful de pe noi, vom ridica un zid între noi şi vom ancora speanţa. Cumva mă consumi tu, cumva îmi infectezi aerul și mă lași lipsită de vigoare. Iubirea e voalantă, nu e îngustă. Dacă e îngustă, atunci e tot ce vrei, numai nu iubire. Știu că vei deveni desfigurat dacă într-o zi voi pleca în lumea mare ca să-mi caut iubirea, iubirea aia care crește din frumusețea nuferilor și care îți deschide aripile.

Să  nu intrăm în jocul ăsta, e un joc fatal și riscăm să nu ieșim din el. Hai, te rog, să nu facem promsiuni reciproce. Noi suntem frumoși și plini de farmec deoarece suntem inaccesibil și intangibili. De ce să  spulberăm vrăjeala? Un sex clandestin și sub presiunea timpului, e mai frumos decât rutina familială. O pasiune care arde fără intermitențe și te sfredelește pe dinăuntru, e mai frumoasă decât o dragoste așezată.

Prefer să mă sorbești cu privirea, să mă cauți în mare și să-ți alunec printre degete, decât să facem ciorbă împreună. Prefer să-ți merg cu ghearele pe inimă și să-ți cresc nuferi în suflet. Să te am în toate modurile posibile, fără reproșuri și întrebări banale. Încuie ușa, scoateți centura și hai să ne răzbunăm că nu puteam avea mai mult decât atât. Dezbracă cămașa și să jucăm o luptă carnală și înflăcărată împotriva bestiei din noi care tânjește după celălalt.

Alunecă și posedă! Propulsează și răpește-mă. Dar ce va fi apoi? Două corpuri lipsite de vlagă, resemnare și capitulare.

Oamenii sunt diferiţi, evident! Răi, buni, egoişti, generoşi, erudiţi, reduşi, emotivi, calmi etc. Din toate calităţile, una îmi este cea mai dragă-inocenţa, din toate calităţile una îmi este cea mai antipatică-ipocrizia. Unii cred cu fervoare că nimeni nu poate să-i desluşească masca din umbră. Ei cred că un zâmbet cumpără respect, ei cred că o vorbă dulce manipulează şi posedă omenii. Femeile nefericite, neîngrijite şi ignorante, în public vociferează despre gelozia soţilor, care este o utopie. Femeile nefericite îşi joacă nefericirea până la urmă. Femeile fericite, sunt fericite fără a demonstra şi fără a vocifera baliverne. Dragi femei, nu vă jucaţi ipocrizia până-n pânzele albe!  Jucaţi-vă fericirea, jucaţi-vă potenţialul, ondulaţi-vă corpul, stringeţi-vă picioarele când trebuie, iar când doriţi…dezgoliţi-vă frumos şi dezarmaţi cele mai lucide minţi, fără reproşuri!  Nu uitaţi, ipocrizia şi răutatea premeditată vine din prostie! A da, nu uitaţi că unii barbaţi iubesc femeile îngrijite, inteligente şi care ştiu a deschide cu gura fermoarul.